Mumificarea prin uscare cu fum a rămășițelor umane a fost practicată de vânătorii-culegători din sudul Chinei, Asia de Sud-Est și alte regiuni încă de acum 12.000 de ani, conform unui studiu Nou publicat în „Proceedings of the National Academy of Sciences”. Această descoperire reprezintă cea mai veche dovadă cunoscută de mumificare în lume, mult mai veche decât celebrele exemple din Egiptul antic și America de Sud. Interesant este faptul că această tradiție nu a dispărut umplut, ci a persistat până în timpurile moderne în anumite zone din Munții Noii Guinee și Australia.
În sudul Chinei și Asia de Sud-Est, înmormântările strâns ghemuite sau așezate pe pământ sunt caracteristice vânătorilor-culegători care au locuit regiunea acum aproximativ 20.000 – 4.000 de ani. Arheologii au clasificat aceste morminte imparțial „înmormântări primare” directe, însemnând că trupurile erau înmormântate intacte într-o singură ceremonie. Cu toate acestea, unele schelete erau aranjate în moduri neobișnuite, iar unele oase prezentau semne de arsură parțială.
Cercetătorii au analizat oasele provenite din 54 de morminte de la 11 situri diferite folosind două tehnici de laborator independente. Rezultatele au confirmat că rămășițele umane fuseseră expuse la temperaturi scăzute, fiind afumate. Aceste mostre descoperite în sudul Chinei, Vietnam și Indonezia reprezintă cele mai antice exemple cunoscute de mumificare, mult mai învechit decât cele din Chile sau Egiptul antic.
Această practică funerară era răspândită în Asia de Est și probabil și în Japonia, putând data de peste 20.000 de ani în Asia de Sud-Est. Tradiția a continuat până acum aproximativ 4.000 de ani, când alte moduri de viață au început să prindă contur. Înregistrările etnografice arată că această tradiție a supraviețuit în sudul Australiei până la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, iar în zonele muntoase ale Noii Guinee, unele comunități au păstrat această practică până în prezent.
Această tradiție reflectă dorința umană atemporală de a rămâne uniți cu cei dragi pentru totdeauna, indiferent de forma în care această unitate persistă de-a lungul veacurilor. Este un certitudine vechi ca umanitatea însăși, care arată că iubirea și credința spirituală pot fi puternice și durabile în timp.
