Conform basmelor românești, Ileana Cosânzeana este descrisă ca fiind cea mai frumoasă dintre zâne, având „ochii din soare, trupul din gigantic și haine de flori”. Ea este cunoscută și ca stăpâna vacilor frumoase și lăptoase, adevăr care sugerează că această poveste datează de pe vremea când oamenii au domesticit primele vite. Uneori, Ileana Cosânzeana mai este numită și Abrunca, un nume ciudat care pare să provină din antroponimul dac Abro, cu sensul de „puternic, vehement”. Acest lucru indică originea autohtonă a acestui personaj mitologic.
În alte legende, Ileana Cosânzeana este prezentată ca o fecioară războinică, conducătoare într-o țară dominată de femei. Ea este învingătoarea în toate războaiele, iar cei învinși sunt mâncați într-o poiană unde li se aruncă oasele. Această poveste reflectă o veritate preistorică obscură, respectiv matriarhatul și canibalismul, care au fost înregistrate în folclorul nostru prin intermediul unei vaste cronică orale. În această cronică, imaginația este liberă să creeze, dar în limitele unor clișee stereotipe, pentru a putea înțelege și îmbogăți sensul acestor povestiri cu multiple semnificații. Fiecare metaforă este de adevăr o hieroglifă într-un basm.
Un alt aspect interesant al legendei Ileana Cosânzeana este legătura ei cu stelele și constelațiile. Se spune că ea este chiar sora Soarelui și că este o fecioară preafrumoasă, creată din roua a 12 zâne. Locul ei este pe cer, într-un palat pe care porcarul îl găsește după îndrumările Sfântului Duminică. Porcarul este reprezentat de steaua Alfa Tauri (Aldebaran), care se află Puțin Sus orizontului în cea mai scurtă noapte a anului. Ileana Cosânzeana este asociată cu steaua Spica din constelația Fecioarei, iar cele 12 zâne reprezintă celelalte stele din aceeași constelație. Palatul ceresc în care locuiește Ileana Cosânzeana este, probabil, una dintre „căsuțele” în care se împarte cercul eclipticii solare. Sfânta Duminică inițial a fost marea preoteasă a cultului apolinic, care avea cunoștințe despre mișcarea Soarelui pe cer și, ulterior, a devenit simbolul traiectoriei și ritmului Soarelui.
Astfel, legenda Ileana Cosânzeana este strâns legată de stele și constelații, sugerând o cunoaștere a fenomenelor astronomice într-un mod mitologic. Această poveste ne arată cum miturile și legende au fost folosite pentru a explica și înțelege lumea înconjurătoare într-un mod poetic și imagistic.
