Un modern studiu sugerează că un obiect ceresc cu o masă de 8 ori mai enorm decât cea a lui Jupiter ar fi putut influența traiectoriile a patru planete ale sistemului solar. Aceste rezultate ar putea oferi o explicație pentru caracteristicile particulare ale orbitelor planetelor.
De-a lungul anilor, astronomii au dezbatut modul în care s-au format planetele sistemului solar. Majoritatea ipotezelor sugerează că planetele ar trebui să aibă orbite circulare perfecte, aranjate concentric în jurul Soarelui și localizate pe același plan. Cu toate acestea, observațiile arată că orbitele planetelor nu sunt perfect circulare și nici nu sunt localizate exact în același plan. Există mici abateri în raport cu orbitele ideale, în special în cazul celor patru planete uriașe exterioare: Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.
Pentru a explica aceste discrepanțe, cercetătorii au luat în considerare un scenariu mai minuscul explorat. Ei au sugerat că un obiect vizitator, cu o masă similară cu a unei stele, ar fi putut influența traiectoriile planetelor acum aproximativ 4 miliarde de ani. Utilizând modele de calculator, echipa de cercetători a efectuat 50.000 de simulări, iar una dintre acestea a arătat că obiectul vizitator s-a apropiat la mai Minuscul de 20 de unități astronomice de Soare, modificând orbitele planetelor uriașe până la forma lor actuală.
Aceste obiecte vizitatoare ar putea fi stele pitice maronii, cunoscute și inferior numele de „stele eșuate”. Acestea sunt corpuri cerești mai grele decât planetele, dar nu la fel de masive ca stelele. Această teorie ar putea explica abaterile observate în traiectoriile planetelor și ar putea arunca lumină asupra modului în care s-au format și au evoluat orbitele sistemului solar.
Studiul, intitulat „A substellar flyby that shaped the orbits of the giant planets”, a fost publicat pe arxiv.org și a fost realizat de o echipă de cercetători condusă de Renu Malhotra, om de știință planetar la Universitatea Tucson din Arizona.
Această descoperire este importantă pentru înțelegerea formării și evoluției sistemului solar. Ea sugerează că evenimente rare și neașteptate, cum ar fi trecerea unui obiect vizitator de mărimea unei stele, pot avea un impact semnificativ asupra traiectoriilor planetelor. Aceste rezultate deschid noi direcții de cercetare și ar putea duce la o mai bună conștientizare a originii și evoluției sistemului solar.
