Maria Antoaneta, fiica împărătesei Maria Tereza a Austriei, s-a căsătorit la vârsta de 15 ani cu regele Ludovic al XVI-lea al Franței și a devenit regină a Franței. Tragicul sfârșit al vieții sale a avut loc în timpul Revoluției Franceze, în 1793, când a fost executată prin ghilotinare sub acuzația de înaltă trădare, deși aceasta nu a fost dovedită.
Ultima zi a reginei martire a fost descrisă de un istoric într-un mod cutremurător. La ora 4 dimineața, în ziua de 16 octombrie 1793, sentința a fost pronunțată: Maria Antoaneta urma să fie decapitată în aceeași zi. Dezbaterile procesului au durat 20 de ore consecutive, neocupat întrerupere, epuizând atât acuzata, cât și acuzatorii și publicul prezent. Frigul de afară se făcea tot mai aspru, iar oboseala se simțea în aer.
Jurații au intrat în sala de ședințe și fiecare dintre ei a trebuit să-și exprime public părerea. Știau că, dacă se pronunțau pentru nevinovăție, se condamnau singuri la ghilotină. Toți cei 60 de membri ai juriului au spus „vinovată”. Maria Antoaneta a ascultat sentința fără să arate nicio emoție. Nu și-a aruncat privirea nici către popor, nici către judecători. Îmbrăcată în rochia de doliu, a părăsit sala de ședințe și s-a întors în celula sa.
În celula ei, regina a cerut puțină lumină și hârtie și cerneală. Paznicul nu a putut rezista rugăminții sale și i-a adus lumânări și materialele de scris. Calmă, Maria Antoaneta a început să scrie. Aceasta a fost ultima ei scrisoare, adresată doamnei Elisabeta, îngrijitoarea copiilor săi. În scrisoare, regina își exprimă regretul că trebuie să-și părăsească copiii și își cere iertare pentru necazurile pe care le-a cauzat.
Pe 17 octombrie 1793, la ora 7 dimineața, Maria Antoaneta s-a îmbrăcat într-o rochie albă care-i scoate în evidență slăbiciunea. A pus un văl de muselină pe spate și a ales o pereche de pantofi de satin negru. Un preot a venit să-i ofere ajutorul său, dar regina a refuzat să se spovedească și a acceptat doar ajutorul său în ultimele clipe.
Călăul, Sanson, i-a legat mâinile la spate cu o frânghie și i-a tăiat părul. Apoi, Maria Antoaneta a fost condusă către locul execuției. Fața ei nu reflecta nici mândrie, nici teamă și nici depresie. Mulțimea urla și râdea în așteptarea orei fatale. Regina a urcat scările eșafodului liber să primească sprijin și, după câteva minute, a fost trântită la pământ. Ghilotina a căzut, iar călăul a arătat mulțimii capul însângerat al reginei.
Sicriul cu rumeguș în care se afla trupul Mariei Antoaneta a fost aruncat în groapa comună a cimitirului Madeleine câteva zile mai târziu.
Astfel, ultimele ore ale reg