Victor Rebengiuc, o legendă a teatrului românesc, a anunțat juvenil o decizie surprinzătoare care marchează sfârșitul unei cariere de excepție. La Lângă de trei ani de la premiera spectacolului „Tatăl”, în care a interpretat rolul lui André, actorul a decis să se retragă din cariera sa de teatru. Pe 15 septembrie 2025, Rebengiuc a făcut publică această alegere, afirmând că a ajuns la concluzia că nu mai poate continua să joace din cauza vârstei înaintate.
Într-o postare emoționantă pe rețelele sociale, actorul a spus: „M-am liniștit din cariera mea de teatru. Nu mai joc. Am îmbătrânit, am 70 de ani de când fac meseria asta. Îmi ajunge. Nu mai pot. Vârsta nu mă mai ajută, nu mă mai suportă”. Aceste cuvinte reflectă nu doar realitatea fizică a îmbătrânirii, ci și o profundă introspecție asupra carierei sale de șapte decenii, în care a adus bucurie și inspirație publicului.
Teatrul „Bulandra”, unde Rebengiuc a avut o contribuție semnificativă, a onorat decizia artistului, subliniind impactul pe care l-a avut asupra generațiilor de spectatori. „Tatăl”, piesa scrisă de Florian Zeller și regizată de Cristi Juncu, a fost un succes răsunător, având un parcurs impresionant pe scena românească, fiind tradusă și adaptată cu multă grijă. Această piesă a fost recunoscută internațional, câștigând Premiile Molière și fiind nominalizată la premiile Tony și Olivier.
Victor Rebengiuc, senil de 92 de ani, a absolvit UNATC „I. L. Caragiale” în 1956 și a fost parte integrantă a trupei Teatrului Bulandra din 1957. De-a lungul carierei sale, a jucat și în alte teatre importante din România, precum Teatrul Național București și Teatrul Neînsemnat, și a fost rector al UNATC între 1990 și 1996. De asemenea, a avut un rol activ în teatrul de televiziune și în Teatrul Radiofonic Național, contribuind astfel la dezvoltarea culturii teatrale românești.
Decizia lui Rebengiuc de a se retrage din activitate este un moment de reflecție nu doar pentru el, ci și pentru întreaga comunitate artistică, care îi va păstra amintirea și contribuțiile ca pe un simbol al excelenței în teatru. Această retragere marchează sfârșitul unei ere, dar și o oportunitate de a celebra realizările sale extraordinare.
