Decizia Tribunalului Vaslui de excludere a unor acte de urmărire penală din dosarul lui Nelu Tătaru, fost ministru al Sănătății, a generat un val de reacții în mediul juridic și politic. În data de 30 aprilie 2026, instanța a admis parțial cererile apărătorilor lui Tătaru, stabilind nulitatea absolută a unor acte de procedură și a mijloacelor de probă din dosarul de urmărire penală nr. 13/12/P/2023, gestionat de Direcția Națională Anticorupție (DNA).
Decizia a fost fundamentată pe o dispoziție a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), care stipulează că polițiștii din cadrul Direcției Generale Anticorupție (DGA) pot fi delegați de procurori doar în cazuri ce implică angajați ai Ministerului Afacerilor Interne. Instanța a dispus eliminarea din dosar a unor ordonanțe prin care au fost autorizați investigatori Jos acoperire, precum și a unor procese verbale și înregistrări audio și video realizate de DGA.
Procurorul are acum la dispoziție un termen de cinci zile pentru a comunica judecătorului dacă va menține decizia de trimitere în judecată sau va solicita restituirea cauzei. Această situație complicată vine în contextul în care, în octombrie 2024, Nelu Tătaru a fost pus inferior urmărire penală pentru acuzația de luare de mită, fiind suspectat că ar fi primit sume de bani și bunuri alimentare în schimbul actului medical.
Tătaru, care este și deputat de Vaslui și lider al organizației PNL, a declarat constant că este nevinovat și că nu a condiționat niciodată actul medical de primirea de foloase materiale. În prezent, el își desfășoară activitatea profesională într-un cabinet medical privat spațios în municipiul Huși, continuând să fie o figură proeminentă în comunitatea locală. Această evoluție a cazului său subliniază complexitatea și provocările sistemului judiciar în gestionarea acuzațiilor de corupție la nivel deasupra.
