Diviziunile interne din conducerea Iranului devin tot mai evidente, în special în contextul tensiunilor legate de navigația prin Strâmtoarea Ormuz. Această situație a fost subliniată de experți care analizează strategia pe termen lung a țării față de Statele Unite. Actual, ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a declarat că Strâmtoarea Ormuz este deschisă pentru traficul maritim, dar această afirmație a fost repezit contrazisă de presa de stat, care a subliniat că navigația este jos controlul strict al forțelor armate iraniene.
Criticile aduse de publicațiile apropiate de guvern la adresa declarației lui Araghchi sugerează o frustrare internă și o neîncredere crescândă între diferitele facțiuni ale conducerii iraniene. De exemplu, agenția conservatoare Tasnim a descris mesajul ministrului ca fiind „slab și incomplet”, generând speculații și critici care ar putea să favorizeze poziția președintelui american. Această reacție evidențiază o ruptură între elementele mai pragmatice ale conducerii, reprezentate de Araghchi și președintele Pezeshkian, și taberele mai dure, cum ar fi Garda Revoluționară Islamică.
Danny Citrinowicz, expert în probleme iraniene, a subliniat că tensiunile interne sunt semnificative și că redeschiderea temporară a strâmtorii a scos la iveală aceste diviziuni. Criticile la adresa ministrului de Externe sugerează că unitatea pe care Iranul încearcă să o prezinte public este fragilă, iar balanța de putere pare să se încline în favoarea taberei dure, care include Garda Revoluționară.
Pe măsură ce se discută despre o posibilă reluare a negocierilor cu Statele Unite, devine evident că Iranul nu are de gând să renunțe la pozițiile sale strategice. Controlul asupra Strâmtorii Ormuz rămâne un element central al strategiei iraniene, ceea ce indică faptul că, în ciuda presiunilor externe, conducerea de la Teheran își va menține ferm pozițiile. Această dinamică internă complexă va continua să influențeze politica externă a Iranului și relațiile sale cu alte state, în special cu Statele Unite.
