Deficitul de kerosen în Uniunea Europeană reprezintă o provocare semnificativă pentru statele membre, care se confruntă cu o dependență crescută de importuri și cu dezechilibre în lanțurile de aprovizionare. În acest context, România ar putea să își asume un rol important ca sursă regională de aprovizionare, însă acest lucru depinde de deciziile strategice și de coordonarea politicilor energetice.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, subliniază că evoluțiile recente de pe piața europeană oferă României o oportunitate unică, dar aceasta riscă să rămână nevalorificată din cauza lipsei unei strategii coerente. El atrage atenția asupra faptului că România a pierdut anterior ocazia de a influența deciziile europene, limitându-se la statutul de exportator de gaze din Marea Neagră. Acum, în contextul crizei generate de conflictele din Golf, se conturează o nouă oportunitate strategică: reducerea deficitului de kerosen la nivel european. Cu toate acestea, România pare să nu fie pregătită să acționeze în interesul său strategic, riscând astfel să piardă o altă șansă semnificativă.
În prezent, autoritățile române iau în considerare orientarea industriei de rafinare către creșterea producției de motorină pentru piața internă, având în vedere securitatea aprovizionării cu combustibili. Chisăliță afirmă că Europa nu se confruntă cu o criză de petrol, ci cu o criză de kerosen rafinat în locuri nepotrivite. România are potențialul de a contribui semnificativ la rezolvarea acestei probleme.
O soluție viabilă ar fi redirecționarea parțială a capacităților de rafinare pentru a produce kerosen destinat pieței Uniunii Europene, în paralel cu menținerea producției de motorină pentru consumul intern. Această abordare ar putea crea un echilibru benefic, în funcție de capacitățile tehnologice ale rafinăriilor românești.
În acest context, România ar putea să își consolideze rolul în arhitectura de securitate energetică regională, devenind un nod esențial pentru sud-estul Europei. Chisăliță subliniază că, deși România nu poate salva întreaga Europă, poate juca un rol crucial în menținerea stabilității energetice a regiunii. Dacă România nu reușește să își valorifice acest potențial, problema nu va fi una de resurse, ci de voință politică. Astfel, țara riscă să fie percepută ca având un rol marginal în peisajul energetic european.
