România a avut un sistem de impozitare mai eficient în anii ’90, conform economistului Cornel Ban, care subliniază importanța globalizării veniturilor în reducerea inegalităților. Într-o discuție recentă, acesta a evidențiat că, în trecut, țara noastră reușea să colecteze taxe mai Ok datorită unui sistem progresiv care includea toate sursele de venit, ceea ce contribuia la o distribuție mai echitabilă a poverii fiscale.
Cornel Ban, un expert recunoscut în economie politică internațională, a prezentat aceste idei în cadrul lansării studiului „Cum reconstruim bugetul? Trei scenarii, trei filozofii fiscale”, realizat împreună cu Cristian Pop. Studiul său se bazează pe cercetări care analizează date din 151 de țări și confirmă că sistemele de impozitare progresive au un impact semnificativ în reducerea inegalităților de venituri. Deși transferurile sociale au un efect mai mare, impozitele progresive contribuie considerabil la o distribuție mai echitabilă a poverii fiscale.
Datele statistice sugerează că România a colectat mai multe venituri din impozite în anii ’90 comparativ cu prezentul. Conform Fondului Monetar Internațional, veniturile totale ale guvernului român au atins un vârf de 41,25% din PIB în 1991, în timp ce media între 1990 și 2023 a fost de 30,73%. De asemenea, un studiu din 2012 a evidențiat o scădere a raportului dintre veniturile fiscale și PIB de la 33,5% în anii ’90 la aproximativ 27% în 2010.
O analiză recentă a Comisiei Europene a arătat că România colectează cele mai puține taxe raportat la PIB în rândul țărilor din Europa Centrală și de Est, ceea ce sugerează o performanță slabă a sistemului recent de impozitare. În anii ’90, sistemul de impozitare globalizat permitea cumularea tuturor veniturilor unei persoane fizice, aplicând o cotă progresivă care creștea odată cu venitul. Astfel, persoanele cu venituri mari plăteau o proporție mai Vast din venitul lor, contribuind astfel la bugetul de stat.
În contrast, sistemul proaspăt cu cotă unică, în care toți contribuabilii plătesc același procent, nu reușește să reflecte impactul autentic asupra bugetului personal. De exemplu, un contribuabil cu un venit de 2.000 de lei plătește 200 de lei (10%), în timp ce unul cu 200.000 de lei plătește 20.000 de lei. Deși procentul este identic, efectul asupra bugetului personal este semnificativ diferit, ceea ce ridică întrebări cu privire la echitatea sistemului fiscal modern.
