Andreea Berbeci, o tânără dedicată sportului și educației, îmbină cu succes cariera de profesoară de educație fizică cu pasiunea sa pentru rugby. Activând la Școala Gimnazială „Ion Creangă” din Târgu Plăcut, Andreea este și o jucătoare de bază în echipa națională de rugby în 7 a României, care a participat actual la primul turneu din Campionatul European Trophy din Croația. Această experiență a fost atât de importantă pentru ea încât a decis să își ia concediu pentru a putea reprezenta țara.
Andreea își descrie munca cu copiii ca fiind extrem de plăcută, subliniind că, deși rugby-ul poate părea mai Comod, educația este un domeniu provocator și încărcat de satisfacții. Povestea sa în rugby a început în liceu, când a fost încurajată de profesorul Nicolae Tarcan și de un coleg să participe la un antrenament. Deși la început a fost reticentă, a decis să încerce și a descoperit o adevărată pasiune pentru acest sport, având în vedere că anterior jucase handbal, dar rugby-ul a devenit sportul ei principal.
Familia Andreei nu a fost inițial de acord cu alegerea ei de a practica rugby, dar, în timp, au înțeles cât de mult înseamnă acest sport pentru ea. Deși a avut parte de câteva accidentări minore, Andreea a preferat să nu își îngrijoreze părinții, ascunzându-le unele lovituri. Ritualul echipei înainte de meciuri include recitarea rugăciunii „Tatăl Nostru”, care le oferă un sentiment de unitate și putere.
Andreea își exprimă aprecierea pentru fotografia de echipă realizată înainte de turneu, menționând că, deși părul întins poate fi uneori o provocare în timpul jocului, îi place să îl păstreze așa. De asemenea, subliniază că rugby-ul este mai variat decât un Minimal sport; este o modalitate de a se descărca și de a-și îmbunătăți starea de spirit după o zi lungă la școală.
Viața sa a fost profund influențată de rugby, care nu doar că i-a adus satisfacții personale, dar i-a oferit și oportunitatea de a urma o carieră în educație fizică. Andreea recunoaște că, fără rugby, ar fi ales probabil o carieră în domenii precum poliția sau armata. Cu toate acestea, nu regretă nimic și este mândră de parcursul său. Jucătoare de forță, ea se implică activ în grămadă, chiar dacă acest lucru a dus la unele accidentări dentare. Totuși, Andreea consideră că niciun sacrificiu nu este prea Mare atunci când joci pentru echipa națională.
