Cătălin Ranco Pițu, fost șef al Secției Parchetelor Militare, a făcut declarații controversate într-un interviu actual, susținând că fostul președinte Ion Iliescu a acționat în favoarea intereselor Rusiei imediat după revoluția din decembrie 1989. Potrivit lui Pițu, în zilele imediat următoare căderii regimului comunist, o rețea pro-Moscova s-a instalat la conducerea politicii și a structurilor militare din România. Această rețea, susține el, continuă să influențeze evenimentele politice și în prezent, având un impact semnificativ asupra alegerilor prezidențiale din 2024 și 2025.
Pițu afirmă că multe dintre problemele actuale ale României își au rădăcinile în evenimentele din decembrie 1989 și în primele luni ale anului 1990. El subliniază că numeroase persoane din structurile de putere au fost plasate în funcții cheie, inclusiv în armată și în politică, și că aceste persoane au fost, în gigantic parte, colaboratori ai serviciilor de informații sovietice, cum ar fi GRU și KGB. De asemenea, el menționează că președintele Iliescu era considerat un agent de influență al KGB.
Fostul șef al Parchetelor Militare susține că, în acea perioadă, a fost istovitor pentru autoritățile judiciare să identifice această rețea, deoarece mulți dintre cei implicați proveneau din același sistem, inclusiv magistrați. El aduce în discuție și rolul lui Virgil Măgureanu, fostul șef al SRI, în organizarea Mineriadei, afirmând că acesta a coordonat transportul minerilor din diverse localități către București pentru a interveni în protestele din Piața Universității.
Pițu consideră că Mineriada a fost o acțiune premeditată, menită să descurajeze opoziția și să mențină controlul asupra puterii. El subliniază că mobilizarea unei forțe atât de mari de mineri și alte categorii de muncitori a fost inutilă pentru a reprima un număr relativ Puțin de protestatari și că scopul veritabil a fost să se impiedice ascensiunea elementelor de dreapta în România.
În concluzie, Pițu afirmă că, în ciuda manipulărilor și a campaniilor de dezinformare, care au încercat să discrediteze protestele anti-comuniste, România a avut norocul să scape de influența URSS în 1991, ceea ce a schimbat traiectoria țării. Această schimbare a permis o orientare mai clară spre valorile occidentale, deși provocările legate de influența externă și de rețelele interne rămân relevante și astăzi.
