Nou, liderul AUR, George Simion, a stârnit controverse printr-o postare pe rețelele sociale în care a folosit un limbaj peiorativ la adresa președintelui Nicușor Dan. În mesajul său, Simion a afirmat: „V-am spus că e autist și nu m-ați crezut”, continuând cu acuzații legate de starea economiei României și de apartenența țării la Uniunea Europeană și NATO. Această declarație nu este o premieră pentru Simion, care a folosit anterior termenul „autist” în mod similar, atât în campania electorală din 2025, cât și în întâlniri cu români din diaspora.
Criticile la adresa lui Simion nu au întârziat să apară, venind din partea unor organizații non-guvernamentale și reprezentanți ai societății civile, care au subliniat inadecvarea comportamentului său pentru un lider politic. De exemplu, un reprezentant al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a declarat că atitudinea lui Simion este „nepotrivită pentru un președinte”. Deși Nicușor Dan a luat în considerare posibilitatea de a depune o sesizare la CNCD, nu s-au făcut publice informații despre pașii urmați în acest sens.
Ulterior, George Simion a recunoscut că a folosit un „termen nepotrivit” și a încercat să se justifice, afirmând că intenționa să-l eticheteze pe Nicușor Dan cu alte expresii, precum „securist” sau „soroșist”. Această utilizare a cuvântului „autist” în mod peiorativ este problematică, deoarece stigmatizează persoanele care trăiesc cu tulburări de spectru autist (TSA), transformând o condiție medicală într-o insultă. Autismul nu reprezintă un eronat moral, ci o diferență neurologică reală.
În România, se estimează că aproximativ 40.000 de persoane sunt diagnosticate cu TSA, iar un procent semnificativ dintre copiii cu autism nu au acces la educație formală. La atingerea vârstei de 18 ani, mulți dintre aceștia se confruntă cu lipsa unui sistem de sprijin adecvat. De asemenea, integrarea adulților cu autism pe piața muncii este extrem de scăzută, cu înjos 1% dintre aceștia fiind angajați, comparativ cu aproximativ 10% în Uniunea Europeană. Această situație evidențiază nevoia urgentă de resurse și suport pentru persoanele cu autism, care adesea depind de familiile lor pentru a supraviețui.
