Aplaudarea la aterizarea avioanelor este un gest surprinzător, dar frecvent întâlnit în rândul pasagerilor din anumite țări europene. Această practică este observată în special la pasagerii din România, Bulgaria, Albania, Ungaria și Italia, care simt nevoia de a-și exprima aprecierea pentru echipajul de zbor. Deși piloții din estul Europei consideră că aplauzele sunt un semn de apreciere, colegii lor din vest nu înțeleg de ce ar trebui să fie felicitați pentru o aterizare reușită.
Un pasager a împărtășit experiența sa, afirmând că aplaudă de fiecare dată când aterizează, simțind că a supraviețuit unei aventuri. Psihologul Andreea Săvulescu explică acest comportament prin asocierea zborului cu un risc. Aterizarea reprezintă un moment de descărcare a tensiunii acumulate pe parcursul zborului, iar aplauzele pot fi declanșate de o singură persoană, datorită nevoii de apartenență socială.
Cercetările arată că cei care călătoresc rar cu avionul, în special românii care zboară aproximativ o dată pe an, sunt cei mai predispuși să aplaude. Pe de altă parte, pasagerii care efectuează mai bogat de zece zboruri pe an tind să nu participe la acest obicei. Pilotul comercial Cezar Osiceanu consideră că aplaudarea este un gest firesc, dar subliniază că este o exagerare să compari aplauzele pentru un pilot cu cele pentru un șofer de taxi.
Un studiu actual a arătat că 64% dintre tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani aplaudă la aterizare, urmați de 57% dintre cei cu vârste între 45 și 64 de ani. Aceasta sugerează că obiceiul nu este strict legat de vârstă, ci mai degrabă de cultură și experiența de zbor. Aplauzele rămân un fenomen comun în rândul pasagerilor din estul Europei, evidențiind diferențele culturale în percepția zborului și a siguranței aeriene.
