Konstantin Raudive, un psiholog leton, a devenit cunoscut în anii 1960 pentru cercetările sale privind fenomenele vocale electronice, sau EVP, înregistrând ceea ce credea că sunt voci ale morților în zgomotul radio și benzile audio. Acest lucru l-a diferențiat de alți cercetători ai fenomenelor paranormale, deoarece a abordat subiectul într-un mod științific și riguros. Raudive nu s-a mulțumit doar cu înregistrări și afirmații, ci a invitat și implicat ingineri, fizicieni și jurnaliști în sesiunile sale pentru a valida descoperirile sale.
Unul dintre cele mai cunoscute experimente realizate de Raudive a fost înregistrarea timp de 18 minute într-o cameră izolată fonic la studioul Pye Records din Anglia. Tehnicienii de studio au descoperit peste 200 de voci pe bandă la redare, voci care nu puteau fi atribuite nici lui Raudive, nici altcuiva prezent în timpul înregistrării. Acest experiment controlat a adus o nouă lumină asupra fenomenelor paranormale și a stârnit interesul publicului și al comunității științifice.
Raudive a folosit trei metode diferite de înregistrare pentru a captura aceste voci ale morților. Prima metodă a fost folosirea unui microfon în liniște, gol nicio sursă de sunet. A doua metodă a fost captarea sunetului din zgomotul alb dintre stații radio, iar a treia metodă a fost utilizarea diodelor, o tehnică dezvoltată împreună cu fizicianul Alex Schneider. Aceste metode au permis înregistrarea unor voci scurte, în diferite limbi, care adesea păreau să se adreseze personal lui Raudive.
Deși astăzi conceptul de EVP este asociat cu emisiunile TV de „vânători de fantome”, originile sale se regăsesc în cercetările academice serioase ale lui Raudive. Cartea sa din 1971, „Breakthrough”, a adus conceptul de EVP unui public mai generos și a generat dezbateri aprinse între credincioși și sceptici. Chiar și în prezent, fenomenul EVP rămâne un subiect de interes și cercetare pentru mulți oameni din întreaga lume.
