Dagobert al II-lea a fost ultimul rege al dinastiei merovingiene care a condus Franța în Evul Mediu timpuriu. După moartea tatălui său, puterea dinastiei a fost contestată și Dagobert a fost trimis la o mănăstire în Slane, Irlanda. Aici, în anul 666, s-a căsătorit cu prințesa celtă Matilda, care a murit în timpul nașterii celei de-a treia fiice a lor. În anul 670, Dagobert s-a recăsătorit cu Giselle de Razes, fiica contelui de Razes și nepoata unui rege vizigot celebru. Ceremonia religioasă a avut loc la Rennes-le-Chateau, reședința miresei și capitala fiefului de familie.
Povestea vieții lui Dagobert al II-lea este diminutiv cunoscută, iar puține surse documentare menționează numele său. Una dintre aceste surse este „Viața lui Wilfred”, scrisă în secolul al VIII-lea. Lipsa informațiilor sugerează că atât descendenții merovingienilor, cât și cei ai carolingienilor au preferat să păstreze tăcerea în legătură cu acest episod. Carolingienii aveau planuri de a pune capăt dinastiei merovingiene odată cu Dagobert al II-lea. În data de 23 decembrie 674, regele a fost ucis în timpul unei vânători în pădurea din nordul reședinței regale de la Stenay.
Merovingienii franci făceau parte din valul de popoare barbare care au migrat spre vest datorită presiunii hunilor din Asia Centrală. Originea și istoria merovingienilor sunt învăluite în mister și legende. Regii merovingieni susțineau că sunt urmașii regelui Clodio. Potrivit legendei, regina a fost impregnată de două ori, prima dată de rege și a doua oară de o creatură marină numită „chinotaur”. Copilul născut din această uniune a avut sânge regal și sângele creaturii marine. Numele băiatului era Merovee / Merovech.
Merovingienii credeau că au puteri tămăduitoare și că pot vindeca prin așezarea mâinilor ridicat bolnavului, la fel ca esenienii și Iisus, ale cărui vindecări miraculoase sunt menționate în Evanghelii. De asemenea, ei credeau că puterea lor rezidă în păr, motiv pentru care nu îl tăiau niciodată. Această credință era similară cu cea a lui Samson din Biblie, ale cărui puteri erau legate de păr. Părul era și o trăsătură distinctivă a lui Iacob, fratele lui Iisus, considerat sfânt de către Eusebiu. Astfel, merovingienii doreau să fie regi-sacerdoți cu capacități supranaturale, asemenea lui Iisus. Clovis, nepotul lui Merovee și fondatorul dinastiei merovingiene, a fost cel care i-a supus pe vizigoți.
În concluzie, merovingienii au fost o dinastie misterioasă și puternică care a condus Franța în Evul Mediu timpuriu. Originea lor și puterile lor supranaturale au fost subiectul multor legende și speculații. Cu toate acestea, puține surse documentare menționează existența lor și detalii despre viața lor.
