Un studiu prezentat la Adunarea Generală a Uniunii Europene de Geoștiințe (EGU) de la Viena sugerează că structura Infernului descrisă de Dante Alighieri în „Divina Comedie” (scrisă între 1304-1321) prezintă asemănări cu craterele complexe formate de impactul asteroizilor. Cercetarea a fost condusă de Iain Stewart de la Universitatea din Plymouth și propune ipoteza conform căreia poetul italian a prezentat, în secolul al XIV-lea, caracteristici geologice care ar fi fost descrise oficial de știință abia aproximativ 500 de ani mai târziu.
În „Infern”, Dante descrie lumea subterană ca un con inversat masiv Jos suprafața Pământului, împărțit în nouă cercuri concentrice care se îngustează spre un miez Rece. Potrivit cercetătorilor, această geometrie seamănă cu ceea ce știința planetară definește ca un „crater de impact complex”, format în urma coliziunilor cu asteroizi mari. Aceste cratere prezintă de obicei pereți interiori terasați, o ridicare centrală și un bazin interior deschis. Conform studiului, aceste elemente corespund remarcabil de apropiat configurației spațiale descrise de Dante. Autorii susțin că scriitorul florentin a fost influențat de filozofia naturală medievală, înrădăcinată în gânditori precum Aristotel sau savanții arabi care au păstrat și transmis cunoștințele clasice în Europa medievală.
Ipoteza prezentată la EGU nu susține că Dante deținea cunoștințe științifice moderne despre impacturile planetare. În schimb, argumentul central este acela că unele concepte fizice și geometrice prezente în tradițiile filozofice ale vremii l-ar fi putut determina pe autor să creeze o reprezentare compatibilă cu structurile geologice reale. Studiul evidențiază în special craterul Chicxulub. Format acum aproximativ 66 de milioane de ani de asteroidul legat de dispariția dinozaurilor, este considerat unul dintre cele mai studiate cratere de impact de pe Pământ. Potrivit cercetătorilor, caracteristici precum inelul central super al orașului Chicxulub, pereții terasați și bazinul interior oferă o paralelă modernă cu descrierea „Infernului” făcută de Dante.
Studiul mai observă că amploarea „Infernului” descris în „Divina Comedie”, comparabilă cu dimensiunea bazinului mediteranean, ar fi în concordanță cu impacturi terestre la scară largă. Autorii recunosc însă că acest lucru ar putea fi pur și fluent o coincidență. Această descoperire ridică întrebări interesante cu privire la posibilitatea ca Dante Alighieri să fi avut acces la informații geologice avansate pentru epoca sa sau că a fost influențat de cunoștințele transmise din antichitate prin intermediul filozofiei medievale.
În concluzie, studiul prezentat la EGU aduce o perspectivă nouă asupra operei lui Dante Alighieri, sugerând că poetul italian ar fi putut fi inspirat de fenomene geologice reale în crearea descrierii sale a Infernului. Această conexiune între artă și știință deschide noi direcții de cercetare și de interpretare a unuia dintre cele mai importante texte literare ale culturii occidentale.
