În iulie 1969, NASA a lansat misiunea spațială Apollo 11, care avea ca scop debarcarea primilor oameni pe Lună. Astronauții Neil Armstrong, Edwin Aldrin și Michael Collins au fost trimiși în spațiu pentru a realiza această misiune istorică. Comunicarea cu astronauții se realiza prin două canale de legătură: unul principal, care era conectat la transmisia televizată, și unul de rezervă, prin care se primeau mesaje de la NASA și care de obicei nu folosea un limbaj codificat. Surprinzător, comunicările prin canalul de rezervă au fost interceptate și de către unii radioamatori din Elveția și Australia.
După aterizarea pe Lună, Edwin Aldrin a menținut legătura prin canalul principal, dar, uneori, trecea și pe canalul de rezervă. Înregistrările făcute pe acest ultim canal au dezvăluit că Aldrin a observat obiecte izolate, iluminate în interior. Ulterior, el a menționat că a văzut și o lumină mai slabă, pe care a numit-o „Santa Klaus”. Deoarece această lumină nu era puternică, astronauții au concluzionat că nu reprezenta o amenințare și au rămas în interiorul modulului lunar timp de 5 ore. Apoi, de la sediul principal al NASA din Houston, a venit ordinul de a ieși pe suprafața Lunii, iar Armstrong și Aldrin și-au început activitatea.
În cadrul misiunii Apollo 13, care a avut loc în aprilie 1970, era planificată detonarea unui dispozitiv „mininuclear” pe suprafața Lunii, cu scopul de a provoca un cutremur lunar și de a colecta date despre infrastructura astrului. Experimentul era pregătit, iar dialogul prin radio între navă și Houston era intens. Cu toate acestea, în acel moment, a avut loc o explozie a rezervorului de oxigen de pe navă, care nu a cauzat răni, dar a pus capăt experimentului. În plus, s-a observat că un OZN zbura în apropierea navei Apollo 13.
Autorii cărții „Cartea tainelor”, academicianul Berger și profesorul Valle, susțin că extratereștrilor nu le convenea ca Luna să fie „deteriorată” de dispozitivul nuclear al oamenilor. Această concluzie se bazează pe informațiile transmise de astronautul Gene Cernan, care a survolat suprafața Lunii la mică înălțime pe partea invizibilă. El a descris că extratereștrii stăteau acolo ca albinele într-un stup.
Aceste observații și comunicări misterioase au alimentat teoriile conspirației și au super întrebări cu privire la existența vieții extraterestre și la posibilitatea ca aceasta să fie prezentă pe Lună. Cu toate acestea, nu există dovezi concrete care să susțină aceste afirmații și rămân în sfera speculațiilor și interpretărilor.
