Recenta situație militară din Iran a generat discuții intense, iar unii analiști consideră că aceasta poate fi interpretată ca o victorie pentru Statele Unite și Israel. Michael Doran, fost consilier în administrația lui George W. Bush și cercetător la Hudson Institute, a subliniat că evaluarea rezultatelor confruntării nu ar trebui să se concentreze exclusiv pe prăbușirea regimului de la Teheran, ci mai degrabă pe degradarea capacităților sale militare. În cadrul podcastului „Israel Update”, Doran a explicat că, deși Iranul continuă să existe ca regim, infrastructura sa de apărare a fost afectată semnificativ, ceea ce schimbă echilibrul de putere din regiune.
Doran a afirmat că, deși Iranul poate pretinde că a rezistat atacurilor comune ale SUA și Israelului, aceasta este, de adevăr, o victorie pentru cele două țări. El a subliniat că inamicul poate să declare că a câștigat prin simpla supraviețuire, dar realitatea este că forțele iraniene au suferit pierderi semnificative. Această situație a fost denumită de Doran „defetism vesel”, o atitudine pe care o observă în rândul criticilor administrațiilor Trump și Netanyahu, care interpretează rezultatele ambigue ca pe o înfrângere.
Un alt aspect important al analizei lui Doran este scepticismul față de posibilitatea unui armistițiu de 14 zile, pe care îl consideră insuficient pentru a asigura o pace durabilă. El subliniază că miza reală nu este un compromis diplomatic, ci mai degrabă raportul de forță dintre părți. Doran a menționat că negocierile sunt un test de rezistență politică și militară, în care condițiile impuse de Washington sunt esențiale.
Criticând abordarea militară excesiv de prudentă din Liban, Doran și Taub sugerează că aceasta provine dintr-o mentalitate depășită, influențată de procesele de pace de la Oslo. Ei consideră că o astfel de strategie duce la pierderi inutile de vieți omenești și nu reușește să abordeze eficient amenințările din regiune.
În concluzie, Doran afirmă că poziția fermă a administrației Trump este crucială pentru menținerea credibilității globale a Statelor Unite. El avertizează că o retragere sau o cedare în fața Iranului ar transmite un semnal necorespunzător către rivali precum Rusia și China. Mesajul său este că rezultatul confruntării nu este doar militar, ci și politic și simbolic, iar modul în care este interpretat în spațiul public occidental poate influența percepția asupra succesului sau eșecului.
