Europa își intensifică presiunea asupra Israelului în contextul escaladării violenței din Fâșia Gaza, unde acțiunile guvernului Netanyahu au generat o criză umanitară profundă. La 9 septembrie, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a anunțat intenția de a propune suspendarea parțială a acordului dintre Uniunea Europeană și Israel, precum și impunerea de sancțiuni împotriva miniștrilor extremiști, descriind situația din Gaza ca fiind „inacceptabilă”. Această poziție este susținută de numeroase state europene, printre care Franța, Portugalia și Marea Britanie, care au anunțat că vor recunoaște statul Palestina în cadrul Adunării Generale a ONU, o decizie care a stârnit furia autorităților israeliene.
În acest context, se ridică întrebarea cum va reacționa România, având în vedere că autoritățile de la București nu au fost critice față de politica lui Netanyahu. Fostul premier Marcel Ciolacu a efectuat două vizite în Israel, întâlnindu-se cu Netanyahu, și a invitat liderul israelian la București, în ciuda unui mandat internațional de arestare emis pe numele acestuia. Chiar și după schimbarea guvernului, relațiile cu Israelul au rămas strânse, România continuând să achiziționeze armament din Israel, ceea ce contribuie la susținerea acțiunilor militare israeliene în Gaza.
Modern, Adunarea Generală a ONU a votat în favoarea soluției „celor două state”, iar România, care a recunoscut Palestina încă din 1988, a votat „pentru”. Totuși, Bucureștiul rămâne reticent în a critica regimul de la Tel Aviv, în timp ce Uniunea Europeană își intensifică discursul împotriva violenței din Gaza. Autoritățile române par să încerce să reconstruiască relațiile cu administrația americană, care susține Israelul, adoptând astfel o poziție ambivalentă între SUA și UE.
Politologul Cristian Pîrvulescu subliniază că reacția Uniunii Europene față de Israel era inevitabilă, având în vedere acțiunile guvernului Netanyahu, care par să ignore normele internaționale. El consideră că ceea ce se întâmplă în Gaza frizează definiția de genocid, având în vedere condițiile inumane în care trăiesc palestinienii. De asemenea, Pîrvulescu menționează că extrema dreaptă din România, în ciuda unor voci critice, rămâne pro-israeliană, ceea ce reflectă o tendință mai largă în Europa.
În concluzie, atitudinea Uniunii Europene față de Israel se schimbă, iar România trebuie să decidă cum va naviga această situație complexă, având în vedere presiunile internaționale și propriile sale interese strategice.
