România se confruntă cu o situație complexă în sectorul agricol, unde o Enorm parte din suprafețele cultivate sunt gestionate de investitori străini. Deși țara dispune de aproximativ 800.000 de fermieri, datele Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) relevă că subvențiile agricole sunt distribuite inegal, cu un număr semnificativ de beneficiari provenind din afaceri internaționale. În 2025, subvențiile acordate au totalizat 188 de milioane de lei (aproximativ 40 de milioane de euro), iar majoritatea acestor fonduri au ajuns la companii străine care operează pe terenuri extinse.
România dispune de 12,7 milioane de hectare de teren agricol, dintre care 8,4 milioane sunt arabile, iar o vast parte din acestea este dedicată culturilor de cereale. Printre cei mai mari fermieri se numără investitori din diverse colțuri ale lumii, inclusiv din Emiratele Arabe Unite, Danemarca, Italia și Germania. Aceștia au obținut subvenții substanțiale pentru suprafețele pe care le cultivă, ceea ce ridică întrebări cu privire la sustenabilitatea și viitorul agriculturii românești.
Cea mai Fluviu subvenție din 2025 a fost acordată companiei Agricost, deținută de grupul Al Dahra din Emiratele Arabe Unite, care a primit 28,3 milioane de lei (aproximativ 5,5 milioane de euro) pentru exploatarea a 57.000 de hectare în Insula Imens a Brăilei. Pe locul doi se află JD Agro Cocora, cu o subvenție de 11,2 milioane de lei, iar Emiliana West Rom, o firmă italiană, completează podiumul cu 7,6 milioane de lei.
În topul celor mai mari beneficiari de subvenții se regăsesc și antreprenori români, precum Petru Corvin Mateiu și Mihai Anghel, care au obținut subvenții de peste 7 milioane de lei fiecare. De asemenea, instituții precum Regia Națională a Pădurilor – Romsilva au primit fonduri, ceea ce sugerează că subvențiile nu sunt destinate exclusiv agriculturii, ci și gestionării resurselor naturale.
Județele Timiș, Ialomița, Călărași și Teleorman se numără printre cele mai active în acest domeniu, având o contribuție semnificativă la producția de cereale și oleaginoase. Această concentrare a subvențiilor în mâinile unor investitori străini ridică întrebări despre viitorul agriculturii românești și despre cum pot fi sprijiniți fermierii locali pentru a concura pe o piață din ce în ce mai globalizată.
