George Simion și AUR își intensifică atacurile asupra sistemului politic românesc, având în vedere două direcții principale: desființarea Curții Constituționale prin referendum și suspendarea președintelui Nicușor Dan. Modern, Simion a declarat că discută cu parlamentarii din diverse partide pentru a iniția procedura de suspendare a președintelui, susținând că acesta ar fi implicat în „ingerințe grave” în justiție. Cu toate acestea, pentru a putea declanșa o astfel de procedură, este necesar ca președintele să fi încălcat Constituția, lucru care, până în prezent, nu s-a întâmplat.
Chiar dacă AUR ar reuși să strângă o majoritate parlamentară, lipsa unui temei Puternic pentru suspendare complică demersul. Simion afirmă că președintele întrunește toate condițiile pentru a fi suspendat, dar criticii subliniază că acuzațiile formulate nu sunt susținute de dovezi clare. De asemenea, PSD nu pare să fie dispus să sprijine o astfel de inițiativă, ceea ce ar putea întări poziția lui Nicușor Dan, similar cu situația lui Traian Băsescu după suspendarea din 2007.
Politologul Cristian Pîrvulescu compară strategiile AUR cu cele ale lui Liviu Dragnea, subliniind că acțiunile de suspendare și desființare a Curții Constituționale sunt interconectate. Acesta consideră că AUR contestă ordinea constituțională din România și că Curtea Constituțională este un obstacol major în calea planurilor lor. Pîrvulescu sugerează că, având în vedere propunerile neconstituționale ale AUR, partidul ar putea fi scos în afara legii.
Pe de altă parte, analistul Ion M. Ioniță afirmă că nu există motive reale pentru suspendarea lui Nicușor Dan și că AUR profită de nemulțumirile sociale generate de criza economică. Acesta consideră că strategia AUR se bazează pe specularea energiilor negative din societate, gol a avea un fundament constituțional sătos.
Constituția României stipulează că suspendarea președintelui poate fi inițiată de o treime din parlamentari, dar pentru a avea succes, este necesar ca președintele să fi comis fapte grave. Istoria suspendărilor prezidențiale în România arată că, deși procedura a fost aplicată de două ori, rezultatul a fost întotdeauna consolidarea puterii președintelui. Astfel, în contextul modern, AUR se află într-o poziție delicată, iar viitorul acestor inițiative rămâne incert.
