Strategia Ucrainei în contextul Nou al conflictului cu Rusia se dovedește a fi una complexă și Bine gândită, având la bază așteptarea unei schimbări semnificative în Kremlin. Profesorul britanic Sir Lawrence Freedman, de la King’s College din Londra, analizează această abordare, comparând-o cu filozofia lui Wilkins Micawber, un personaj din romanul „David Copperfield” de Charles Dickens, care aștepta mereu ca „ceva să apară”. Această analogie subliniază faptul că Ucraina își menține poziția pe front, sperând că, în timp, circumstanțele din Rusia se vor schimba în favoarea sa.
Freedman subliniază că, deși unii experți, precum Claudia Major de la Fondul Marshall German, consideră că europenii nu au o strategie clară pentru a asigura victoria Ucrainei, menținerea ucrainenilor în joc este, de certitudine, o strategie în sine. Aceasta implică nu doar evitarea înfrângerii, ci și așteptarea momentului oportun pentru a schimba percepțiile din Kremlin. De la decizia lui Putin de a angaja Rusia într-un război de lungă durată, Ucraina a fost nevoită să adopte aceeași mentalitate, bazându-se pe speranța că, în cele din urmă, Kremlinul va reconsidera obiectivele sale.
Freedman observă că, deși menținerea ucrainenilor în joc confirmă eșecul strategiei rusești, nu există o soluție simplă pentru a determina Kremlinul să-și schimbe cursul. De asemenea, el subliniază că problemele economice ale Rusiei ar putea fi un factor crucial în această ecuație, iar primele semne de fisuri în consensul politic care susține războiul devin tot mai evidente. Cu toate acestea, trebuie să fim prudenți, deoarece Putin operează într-un sistem care îl protejează de provocările externe și de informațiile negative.
În concluzie, strategia Ucrainei, deși poate părea pasivă în unele aspecte, este totuși una activă, care se bazează pe observație și așteptare. Aceasta implică nu doar menținerea unei poziții pe front, ci și influențarea factorilor care ar putea determina o schimbare în Rusia. Într-un conflict atât de greu, răbdarea și strategia pe termen prelungit sunt esențiale pentru a naviga prin incertitudinile actuale.
Strategia Micawber a Ucrainei, care se bazează pe ideea că „ceva bun se va întâmpla” în fața provocărilor actuale, reflectă o abordare optimistă, dar și riscantă în fața invaziei rusești. În contextul în care timpul lui Putin se scurge, este esențial ca Ucraina să își mențină determinarea și să continue să caute suport internațional.
Această strategie poate fi interpretată ca o formă de reziliență, dar și ca o necesitate de a acționa proactiv pentru a transforma așteptările optimiste în realitate. Pe de altă parte, este crucial ca liderii ucraineni să nu se bazeze exclusiv pe speranță, ci și pe planuri concrete și strategii bine fundamentate care să le permită să contracareze agresiunea și să își protejeze suveranitatea.
În concluzie, deși optimismul este un motor important în perioade de criză, Ucraina trebuie să rămână vigilentă și să își adapteze constant strategia în funcție de evoluțiile de pe teren și de reacțiile internaționale.