Statul român alocă anual o sumă considerabilă pentru sporul de antenă, un beneficiu salarial care a devenit simbolul ineficiențelor din sistemul bugetar. Această cheltuială, estimată la aproximativ 6 miliarde de lei, este destinată compensării expunerii la radiații electromagnetice în instituțiile publice. Cu toate acestea, sporul este acordat unui număr gigantic de angajați din administrație, în ciuda faptului că majoritatea cetățenilor sunt expuși zilnic la echipamente de tip antenă.
Criticii acestui sistem consideră că sporul de antenă reprezintă un exemplu de „inginerie salarială” în sectorul public. Deși a fost introdus cu scopul de a proteja angajații care lucrează în condiții de risc, în certitudine, a devenit o modalitate de a crește veniturile neocupat criterii clare. Reformiștii solicită de mult timp eliminarea acestui beneficiu, mai ales în contextul dificultăților economice cu care se confruntă România. Totuși, reformele salariale în sectorul public continuă să întârzie.
Recent, președintele interimar al USR, Dominic Fritz, a subliniat această problemă într-o conferință de presă, propunând eliminarea cheltuielilor nejustificate, cum ar fi sporul de antenă, în locul creșterii impozitelor pentru reducerea deficitului bugetar. Fritz a argumentat că tăierea acestui spor ar putea economisi 6 miliarde de lei, o sumă semnificativă în contextul actual.
Datele oficiale arată că multe instituții publice din România continuă să acorde acest spor angajaților. Deși justificarea sa este validă pentru personalul din Ministerul Apărării Naționale sau pentru specialiștii în telecomunicații care lucrează în zone cu radiații intense, în alte cazuri, sporul devine o povară pentru bugetul public. De exemplu, angajații Guvernului beneficiază de sporuri considerabile, chiar și în condiții de muncă standard, liber expunere la riscuri.
La Consiliul Concurenței, peste 260 de angajați primesc un spor lunar de până la 1.500 de lei pentru riscurile asociate radiațiilor emise de antenele telecom. La Avocatul Poporului, aproape de toți angajații primesc sporuri pentru „condiții grele de muncă”, deși lucrează în medii liber riscuri evidente. Situația este similară și la Curtea Constituțională, unde sporurile sunt acordate inclusiv șoferilor și altor angajați, iar la Curtea de Conturi, majoritatea angajaților beneficiază de sporuri pentru condiții vătămătoare.
Astfel, sporul de antenă, deși destinat protecției angajaților expuși la radiații, a devenit un exemplu de ineficiență și abuz în gestionarea resurselor publice, ridicând întrebări serioase despre necesitatea sa în contextul actual.
