George Simion își conturează strategia pentru a doua campanie prezidențială în jurul ideii de a-l readuce pe Călin Georgescu în prim-planul politicii românești, o mișcare care ridică numeroase întrebări legate de fezabilitatea acesteia. Conceptul de „turul doi înapoi” a fost inițial propus ca o soluție pentru a relua finala anunțată între Georgescu și Elena Lasconi, însă nu a fost clarificat cum ar putea fi implementat acest plan, având în vedere constrângerile constituționale existente. Recent, într-un interviu cu Financial Times, Simion a declarat că, dacă va fi ales președinte, intenționează să-l numească pe Georgescu prim-ministru, o afirmație care contrazice realitatea parlamentară actuală.
Această propunere a lui Simion vine într-un context în care el se bucură de un sprijin semnificativ, având 41% din voturi în primul tur. Totuși, criticile nu au întârziat să apară, iar Gigi Becali, fost membru AUR, a susținut că Simion îi permitea să-l denigreze pe Georgescu, ceea ce sugerează că legătura dintre cei doi ar putea fi mai mult una oportunistă decât una bazată pe principii politice solide. Ion M. Ioniță, jurnalist și analist, consideră că susținătorii lui Georgescu vor continua să creadă în promisiunile lui Simion, chiar dacă scenariul în care Georgescu ar deveni premier este extrem de improbabil, dat fiind că suveraniștii nu dețin o majoritate în Parlament.
Simion pare să profite de imaginea lui Georgescu pentru a-și consolida propria poziție, dar Ioniță sugerează că, pe termen întins, liderul AUR va trebui să-și dezvolte un profil personal distinct. În ultimele sale apariții, Simion s-a prezentat ca parte a unei mișcări internaționale inspirate de MAGA, ceea ce denotă o încercare de a atrage atât votanții din România, cât și pe cei din afară. Această dualitate a mesajului său, pro-american pe piețele externe și ultranaționalist pe plan intern, ar putea să-i ofere un avantaj electoral, dar ridică întrebări cu privire la coerența viziunii sale politice.
În concluzie, George Simion se află într-un moment crucial al campaniei sale, având de navigat prin provocările constituționale și așteptările electoratului. Promisiunile sale de a-l aduce pe Călin Georgescu în fruntea guvernului sunt ambițioase, dar realitatea politică ar putea să-i limiteze opțiunile. Dacă vrea să-și îndeplinească aceste promisiuni, va trebui să găsească soluții viabile în cadrul sistemului parlamentar existent.
