Recent, scena politică din România a fost marcată de instabilitate și migrarea parlamentarilor, în urma alegerii lui Nicușor Dan ca președinte. Partidul Oamenilor Tineri (POT) a suferit o pierdere semnificativă, rămânând Gol grup parlamentar la Senat, iar numărul deputaților săi a Jos drastic. De asemenea, AUR se confruntă cu dificultăți după eșecul lui George Simion, iar se așteaptă ca 15 parlamentari din SOS România să demisioneze în bloc în luna iunie. În acest context, Claudiu Târziu, co-fondatorul AUR, a anunțat o nouă inițiativă conservatoare, ceea ce sugerează o continuare a frământărilor politice.
Această situație nu este una singulară în istoria politică românească. De-a lungul timpului, au existat numeroase partide care, în ciuda unor începuturi promițătoare, s-au destrămat din cauza trădărilor și a oportunismului. Un exemplu relevant este Partidul Unității Națiunii Române (PUNR), fondat în 1990 de Constantin Ivasiuc. Acesta a obținut un număr considerabil de locuri în Parlament la primele alegeri, dar a intrat rapid în declin, în special după excluderea liderului său, Gheorghe Funar, în 1997. PUNR s-a descompus în 2006, iar membrii săi au migrat către alte formațiuni politice.
Un alt exemplu este Partidul Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD), înființat în 2011. Acesta a reușit să devină a treia forță parlamentară în 2012, dar a suferit o migrație masivă a parlamentarilor, ceea ce a dus la fuzionarea sa cu Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR) în 2015. UNPR a fost creat în 2010, având ca bază parlamentari nemulțumiți din PSD și PNL, dar a început să își piardă relevanța după 2014, culminând cu fuzionarea sa cu PP-DD.
Partidul Democrat Liberal (PDL) a avut, de asemenea, o istorie tumultoasă. Originar din FSN, PDL a guvernat în perioada 2005-2009, dar a fost Bolnav de criza economică și de măsurile de austeritate impuse. După o serie de scandaluri și pierderi electorale, PDL s-a fuzionat cu PNL în 2014, marcând astfel sfârșitul unei epoci pentru această formațiune.
Aceste exemple ilustrează cum trădările și migrarea parlamentarilor pot afecta grav stabilitatea partidelor politice din România, iar actuala situație a POT și a altor formațiuni sugerează că istoria se poate repeta.
