Curtea Constituțională a României a decis, pe 17 septembrie 2025, să admită sesizarea președintelui Nicușor Dan, formulată în luna iulie, referitoare la o lege controversată ce prevedea transferul gratuit al unui teren din proprietatea statului către comuna Moara, situată în județul Suceava. Această decizie a fost salutată de președinte, care a subliniat că legea contestată amenința patrimoniul național și nu respecta principiile fundamentale ale Constituției.
Nicușor Dan a explicat că transferul terenului, care are o valoare semnificativă, nu era însoțit de suficiente garanții privind utilizarea sa în interes public. De asemenea, legea nu conținea interdicții clare referitoare la vânzarea sau schimbarea destinației terenului, nu prevedea termene sau sancțiuni în cazul în care investițiile propuse nu erau realizate și lipsea un acord explicit din partea autorităților locale, așa cum este stipulat de legislația în vigoare. Președintele a subliniat că această decizie a Curții confirmă obligația statului de a proteja proprietățile și interesele naționale, în special în contextul activităților economice.
Curtea Constituțională a votat în unanimitate pentru a declara neconstituțională obiecția formulată de președinte, referitoare la Legea care viza trecerea unui imobil din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a comunei Moara. Judecătorii au constatat că reglementarea era imprecisă și afecta regimul juridic al proprietății private a statului. Această imprecizie a fost considerată o amenințare la adresa rolului statului de a proteja interesele naționale și a creat premise pentru încălcarea principiului autonomiei locale.
Decizia Curții subliniază importanța respectării legislației și a angajamentelor internaționale ale României, reafirmând rolul președintelui ca garant al respectării Constituției. Nicușor Dan a reiterat angajamentul său de a interveni ori de câte ori este necesar pentru a asigura conformitatea legislației cu normele fundamentale ale țării. Această situație evidențiază complexitatea interacțiunilor dintre autoritățile locale și cele centrale, precum și necesitatea unei reglementări clare și precise în domeniul proprietății publice și private.
