Mircea Dinescu își exprimă, cu un ton sarcastic, dezaprobarea față de pretențiile literare ale lui George Simion, subliniind diferențele dintre scriitorii autentici și cei care își asumă titluri gol a avea o contribuție reală în domeniu. Într-o postare recentă pe rețelele sociale, Dinescu își amintește de anii ’90, când a încercat să candideze alături de alți scriitori de renume, precum Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, dar nu a reușit să obțină voturile necesare. Poetul sugerează că, dacă Simion se consideră scriitor, atunci el ar putea la fel de Bine să se declare siderurgist.
Dinescu își începe comentariul evocând un moment istoric în care Nicolae Ceaușescu a acceptat ca meseria de scriitor să fie inclusă în nomenclatorul oficial, subliniind absurdul situației în care, înainte de 1970, termenul „scriitor” nu exista în vocabularul muncitoresc românesc. El descrie cum prozatorul Zaharia Stancu a obținut, cu lacrimi în ochi, aprobarea lui Ceaușescu pentru a recunoaște scrisul ca meserie. Dinescu observă că, în prezent, românii par gata să aleagă un scriitor ca lider, ceea ce ar putea duce la o nouă „Epocă de Aur”.
În continuare, poetul își exprimă regretul că el și colegii săi intelectuali au fost ignorați de electorat în anii ’90, în ciuda eforturilor lor de a se implica în politică. Dinescu își amintește cum, în acea perioadă, Ion Iliescu le-a arătat milă, dar au refuzat „pomana” și s-au tăcut, umiliți. Acum, el consideră că este o formă de răzbunare faptul că masele populare au început să recunoască valoarea scrisului, dar își exprimă îngrijorarea față de politica extremă pe care o promovează Simion.
Dinescu refuză să împărtășească aceeași meserie cu liderul AUR, sugerând că acesta ar folosi creta pentru a-și „desăvârși operele” în contextul unor idei extremiste. Poetul face o paralelă între Simion și alte figuri politice care au promis schimbări, dar care, în realitate, nu au livrat. În încheiere, Dinescu își exprimă dezamăgirea față de actuala coaliție de guvernare, subliniind că, în ciuda propunerilor discutabile, PSD-ul nu a mai recurs la furtul voturilor, ceea ce reprezintă un pas înainte în politica românească.
