Populismul, un fenomen politic tot mai prezent în discursul public din România și Europa, este adesea asociat cu partidele de extremă dreapta. Formatiuni precum AUR, POT sau SOS România sunt etichetate ca populiste datorită retoricii lor anti-sistem și a promisiunilor nerealiste. Totuși, este important de menționat că populismul nu este exclusiv pentru aceste partide; și formațiuni considerate democratice și pro-europene pot adopta un discurs populist. Termeni precum „penali”, „bugetari” sau „elite” devin inamici în fața „voinței poporului”, iar aceste teme sunt exploatate de diverse partide, inclusiv cele de centru-dreapta.
Discursul populist tinde să simplifice problemele complexe cu care se confruntă societatea, făcându-le mai accesibile pentru mase. Politologul Cristian Pîrvulescu subliniază că populismul este prezent în toate partidele, inclusiv în PNL și PSD, și că există o distincție între discursul de campanie, menit să mobilizeze, și cel de guvernare, care ar trebui să promoveze colaborarea. Această confuzie poate duce la tensiuni între partenerii de guvernare, în special în contextul în care nu se pot organiza alegeri anticipate.
Pe de altă parte, George Jiglău, lector la Universitatea Babeș-Bolyai, avertizează asupra riscurilor generalizării populismului în întreaga clasă politică, în special în contextul polarizării sociale. El observă că termenul „populism” a devenit atât de folosit încât și-a pierdut din semnificație, incluzând o varietate de comportamente politice. Jiglău consideră că, deși este normal ca partidele să caute voturi, simplificarea excesivă a discursului poate deveni toxic, mai ales atunci când se îndreaptă împotriva unor grupuri specifice din societate.
Un exemplu relevant este campania „Fără penali în funcții publice”, care, deși a avut intenții bune, a Fără efort o problemă complexă și a creat o diviziune între „popor” și „elite”. Această retorică poate duce la o polarizare și mai Mare în societate, având potențialul de a exacerba tensiunile existente. De asemenea, atacurile împotriva bugetarilor, care sunt adesea folosite în discursul populist, contribuie la crearea unei falii între diferitele categorii profesionale.
În concluzie, discursul populist, deși poate părea o modalitate de a întoarce politica către popor, are riscuri semnificative. Simplificarea excesivă a problemelor sociale și identificarea unor inamici comuni pot duce la o polarizare și mai profundă în societate, afectând coeziunea socială și colaborarea între diversele grupuri. Este esențial ca politicienii să găsească un echilibru între mobilizarea alegătorilor și responsabilitatea guvernării, pentru a evita exacerbarea diviziunilor sociale.
