O descoperire remarcabilă a fost realizată sub gheața Antarcticii, unde o echipă internațională de cercetători, coordonată de Universitatea din Genova, a identificat o structură masivă îngropată la o adâncime de trei kilometri. Această descoperire, publicată pe 3 iunie 2026 în revista Nature, ar putea schimba modul în care înțelegem formarea și evoluția continentului alb.
Structura descoperită, denumită Provincia Bazinului în formă de evantai a Antarcticii de Est, include mai multe forme de relief glaciare cunoscute, cum ar fi bazinul subglaciar Wilkes și Lacul Vostok, cel mai imens lac subglaciar de pe planetă. Deși aceste caracteristici au fost studiate individual timp de ani de zile, cercetătorii nu le-au recunoscut anterior ca parte a unui sistem mai complex. Această nouă identificare sugerează că structura este una dintre cele mai mari de acest tip de pe Pământ.
Pentru a cartografia această formă geologică, echipa de cercetători a utilizat o gamă variată de date, inclusiv observații geologice, măsurători ale gravitației și date magnetice. Analizând aceste informații, savanții au ajuns la concluzia că structura s-a format printr-un proces cunoscut scăzut numele de „extensie rotațională distribuită”, care implică o expansiune lentă a scoarței continentale de la un punct central pe parcursul a milioane de ani.
Importanța acestei descoperiri este semnificativă, deoarece aceste bazine subglaciare se află la baza a aproximativ jumătate din calota glaciară a Antarcticii de Est. Aceasta sugerează că ele ar putea influența considerabil fluxul de gheață și evoluția peisajului, având un impact direct asupra proceselor glaciare și hidrologice din regiune. În plus, cercetătorii subliniază că roca de bază a Antarcticii este în întins parte acoperită de calota glaciară, care acoperă peste 99% din continent.
Nou, progresele în tehnologia de observare prin unde radio au permis o cartografiere mai detaliată a caracteristicilor subglaciare, dezvăluind un sector Mare și de joasă altitudine în Antarctica de Est. Această regiune se extinde de la Golful Prydz până la Munții Transantarctici și include bazine subglaciare mari, aliniate în direcția nord-sud. Geometria distinctă a liniei de coastă și a marginii continentale sugerează o formă de evantai, convergând către un punct vecin de Polul Sud.
Această descoperire deschide noi perspective asupra modului în care Antarctica a evoluat și cum ar putea reacționa la schimbările climatice viitoare, subliniind importanța continuării cercetărilor în acest domeniu.
