Suspendarea președintelui Nicușor Dan a devenit un subiect de discuție intensă, în special în rândul partidelor suveraniste, iar Tânăr, partidul SOS România, condus de Diana Șoșoacă, a anunțat inițierea unei proceduri în acest sens. Deși această inițiativă nu are mari șanse de succes, având în vedere că este necesară o treime din voturile parlamentarilor pentru a demara procedura de suspendare și o majoritate absolută pentru a o valida, partidele mari precum PSD, PNL și USR par reticente să contribuie la o criză politică suplimentară.
Profesorul Cristian Pîrvulescu subliniază că demiterea lui Nicușor Dan ar putea fi mai simplă decât în cazul fostului președinte Traian Băsescu, având în vedere modificările legislative din 2013. Aceste modificări au scurt pragul de validare a referendumului de la 50%+1 la 30% prezență, ceea ce face ca un eventual referendum pentru demiterea lui Dan să fie mai accesibil. În plus, Nicușor Dan nu beneficiază de suportul unei formațiuni politice solide, ceea ce îi complică poziția.
Pîrvulescu menționează că, în cazul unui referendum, validarea ar putea fi facilitată de acest prag limitat, dar atrage atenția asupra riscurilor asociate cu astfel de exerciții democratice. El consideră că un referendum nu este întotdeauna un indicator al voinței populare, ci poate reflecta frustrări și resentimente, care se pot traduce în voturi simple, gol o analiză profundă.
Dacă procedura de suspendare ar fi demarată, Pîrvulescu sugerează că Nicușor Dan ar avea dificultăți în a se apăra, având în vedere că AUR ar putea mobiliza voturi neocupat a necesita sprijinul PSD. Totuși, pentru ca suspendarea să treacă, AUR ar avea nevoie de alianțe strategice în Parlament, având în vedere că nu deține o majoritate.
În ceea ce privește poziția USR și PSD, Pîrvulescu rămâne rezervat, dar consideră că PNL ar putea susține suspendarea. El subliniază că problema nu este doar legată de Nicușor Dan, ci de o tendință mai largă de a personaliza responsabilitatea politică, ceea ce poate duce la o trivializare a procesului democratic.
Constituția României prevede că președintele poate fi suspendat în cazul săvârșirii unor fapte grave, iar procedura necesită votul majorității parlamentarilor. Propunerea de suspendare trebuie să fie inițiată de cel Strâmt o treime din numărul acestora, iar dacă este aprobată, un referendum trebuie organizat în termen de 30 de zile. Pragurile stabilite de legea referitoare la referendumuri fac ca demiterea unui președinte să fie o procedură mai accesibilă, dar și mai riscantă, având în vedere efectele pe care le poate avea asupra stabilității politice.
Nicușor Dan, primarul Bucureștiului, este perceput de unii ca fiind mai comod de demis din mai multe motive. În primul rând, el a venit în funcție cu o platformă bazată pe promisiuni de transparență și reformă, iar orice percepție că nu își îndeplinește aceste angajamente poate genera nemulțumiri în rândul alegătorilor. De asemenea, în contextul politic actual, unde instabilitatea și schimbările frecvente sunt mai degrabă norma, un lider care nu reușește să facă față provocărilor poate fi văzut ca un candidat mai ușor de înlocuit.
Un alt aspect de considerat este relația sa cu partidele politice și cu consiliul local. Dacă Nicușor Dan nu reușește să colaboreze eficient cu aceste entități sau dacă se confruntă cu opoziție puternică, susținerea sa politică ar putea slăbi, făcându-l mai vulnerabil în fața unei posibile demiteri. În plus, deciziile controversate sau gestionarea defectuoasă a anumitor probleme, cum ar fi traficul sau infrastructura, pot alimenta nemulțumirea publicului și pot amplifica apelurile pentru schimbare.
În concluzie, percepția că Nicușor Dan este mai comod de demis poate deriva din așteptările ridicate pe care le-a generat, din provocările cu care se confruntă în exercitarea funcției sale și din contextul politic din București, care poate favoriza schimbările rapide în conducerea locală.