Fondurile de 16,6 miliarde de euro pe care Uniunea Europeană le alocă României prin programul SAFE nu trebuie privite ca simple cadouri, ci ca împrumuturi ce necesită o gestionare atentă și responsabilă. Aceasta este opinia lui Vasile Dîncu, fost ministru al Apărării, care subliniază importanța unei planificări riguroase pentru utilizarea acestor resurse financiare.
În ultimele zile, declarațiile optimiste din partea politicienilor au creat o atmosferă de euforie în jurul acestor fonduri. Cu toate acestea, Dîncu atrage atenția că, în spatele acestui entuziasm, se află o veritate crucială: banii trebuie returnați. El a subliniat că riscul de a pierde aceste sume este Adevărat, în special dacă planul de investiții nu este robust structurat. Programul SAFE, care înseamnă Security Action for Europe, impune Guvernului să prezinte un plan național de investiții în apărare până la 30 noiembrie 2025. Acest plan trebuie să fie detaliat, specificând ce echipamente vor fi achiziționate, sursele de finanțare, ritmul de implementare și garanțiile necesare. În cazul în care documentul nu este considerat credibil de către Comisia Europeană, există riscul ca fondurile să nu fie accesibile.
Dîncu a subliniat că aceste fonduri nu oferă României libertatea de a alege furnizorii, banii fiind destinați exclusiv industriei de apărare europene. Astfel, România nu va putea continua să achiziționeze echipamente din SUA sau Israel, ceea ce complică și mai numeroși situația. În plus, el a menționat că opt state membre, inclusiv Germania și Olanda, au refuzat să participe la programul SAFE, preferând să se împrumute pe piețele internaționale la rate mai avantajoase. Aceste țări, însă, continuă să colaboreze în cadrul achizițiilor comune pentru a-și susține industriile.
Un alt aspect important pe care Dîncu l-a subliniat este că, pe aproape riscurile financiare, există și un risc de imagine. Eșecul României în gestionarea acestor fonduri ar putea avea consecințe negative asupra relațiilor cu Bruxelles-ul. Totuși, el consideră că SAFE reprezintă o oportunitate rară pentru modernizarea industriei de apărare românești, care are nevoie urgentă de capital și de modernizare. Aceasta ar putea conduce la dezvoltarea de noi linii de producție, parteneriate cu mari companii europene și extinderea exporturilor către piața comună.
În concluzie, Dîncu subliniază că, deși programul SAFE oferă o oportunitate valoroasă, este esențial ca România să abordeze cu seriozitate și responsabilitate utilizarea acestor fonduri pentru a nu rata o șansă crucială în dezvoltarea sa militară și industrială.
